Carmen Sylva, Literatur, Elisabeth, Prinzessin zu Wied, Königin von Rumänien. Die dichtende Königin. Literar-ästhetische und literaturhistorische Wertung. Dr. Silvia Irina Zimmermann geb. Rada

Citiţi textul în limba română . Text auf Deutsch lesen .

Elisabeta, prima regină a României, născută prinţesă de Wied, a trăit din 1843 până în 1916. Prin căsătoria cu domnitorul Carol I Hohenzollern-Sigmaringen - un prinţ german pe tronul României - Elisabeta a devenit în 1869 pricipesă iar în 1881 regină a României. În 1880 Elisabeta a inceput să publice opere literare sub pseudonimul "Carmen Sylva", scriind în limba germană şi publicând la edituri din Germania. În 1882 a dezvăluit identitatea pseudonimului său literar, în continuare atrăgând atenţia publicului cititor ca "regină-scriitoare". Pentru Carmen Sylva obţinerea unei legitimaţii literar-artistice în special în ţara de baştină, Germania, a fost de mare importanţă. Paralel insă, din 1882, a incurajat traducerea scrierilor sale în limba română şi publicarea lor în România, atât la edituri cât şi în ziarele de largă răspândire.

Este evident faptul, că prin activitatea ei literară şi scriind indeosebi pentru cititorii de limbă germană, prima regină a României a încercat să-şi accentueze apartenenţa la cultura germană, sperând ca prin aprecierea ei artistică în afara graniţelor României să capete un mai mare prestigiu şi ca "regină scriitoare". Totuşi, deja în timpul vieţii regina a fost o personalitate controvers discutată - atât în România cât şi în Germania - iar acelaşi lucru se poate spune şi despre aprecierea ei ca regină-scriitoare. După moartea reginei în 1916 opera ei literară a fost repede dată uitării, lipsind în continuare aproape complet din discuţia academică, literar-artistică şi din istoria literaturii. Există doar foarte puţine lucrări ştiinţifice de amploare care s-au ocupat cu opera literară a reginei Elisabeta (în majoritate în limba germană, evident). În schimb s-au tipărit de-a lungul anilor mai multe biografii despre regină în Germania şi în România precum şi câteva lucrări ştiinţifice, mai ales din perspectiva istoriei culturii în spaţiul sud-est european.

Vizualizaţi ca video pe YouTube: Carmen Sylva - regina poetă (lb. germană)

Activitatea literară a Carmen Sylvei este puternic influenţată de biografia ei, încât stilul ei ar putea fi numit un "stil individual". Opera Carmen Sylvei este caracterizată îndeosebi printr-o bogăţie şi varietate de motive şi prin inscenarea subiectiv-personală, mai puţin insă printr-un simţ artistic inovativ. Caracteristicul scrierilor ei este o exprimare naiv-poetică, pe alocuri de o intensitate sentimentală - nu putem vorbi aici de un experiment literar artistic al autoarei. Carmen Sylva practică un scris literar cu tendinţă autobiografică şi politică, fără a se lăsă influenţată de noile curente literare şi artistice şi de teoriile estetice ale vremii. Astfel, de cea mai mare importanţă pentru opera scriitoarei este însăşi autoarea, datorită rolului ei de excepţie ca regină care iese ca scriitoare în public, expunându-se printr-o activitate literară (aparent) independentă şi slujind prin literatură unui interes personal începând cu reprezentarea prodinastică şi ajungând la automitizare.

Dacă privim activitatea literară a Carmen Sylvei din altă perspectivă decât acea a inovaţiei artistice şi a stilului individual - daca am privi deci din perspectiva publicităţii şi a medierii prin intermediul literaturii - atunci opera reginei-scriitoare apare foarte modernă. "Tue Gutes und rede darüber" (Fă bine şi spune aceasta) este un moto german binecunoscut în domeniul public relations - un aspect similar pe care cititorul l-ar putea găsi cu uşurinţă şi în textele Carmen Sylvei. Datoria de reprezentare dinastică, activitatea caritativă, biografia personală sunt împletite aici, opera Carmen Sylvei fiind o parte a "meseriei" ei de regină şi astfel în mare măsură publicitate şi mediere prin intermediul literaturii. Prin activitatea ei literară, doar aparent independentă, foarte productivă şi pe o lungă durată de trei decenii, prin care a incercat în mod regulat de a propulga concepţia ei despre lume şi de a face publicitate regatului şi dinastiei româneşti, Carmen Sylva a trăit exemplar unui nou şi modern concept de regină-soţie - un exemplu pe care următoarea regină, Maria, îl va perfecţiona la timpul ei.

Regina Elisabeta a fost apreciată în timpul vieţii pentru angajamentul şi pentru succesul ei ca mediator cultural în Europa. Până şi Mite Kremnitz - fostă co-autoare a unor romane ale reginei şi de altfel un aspru critic al reginei în biografa ei despre Carmen Sylva - îi recunoaşte succesul de publicitate şi mediere pentru România:

"Chiar dacă coroana regală a dat, fără îndoială, strălucire scrierilor Carmen Sylvei, astfel şi regina la rândul ei a dat aripi de fantezie numelui României, cu care a zburat mai departe în jurul globului decât ar fi putut fără ele. Realizările pozitive ale regelui au raspândit mai puţin gloria României decât numele literar al primei ei regine." (1903)

Demne de a fi menţionate şi citite (la fel şi din perspectiva literar-istorică) sunt "Poveştile Peleşului" (1883) ale Carmen Sylvei, care apar mai departe în ediţii noi româneşti şi în care autoarei i-a reuşit o simbioză de motive germane şi româneşti de basm popular şi artistic .